Hello dragilor! De mult nu ne-am mai vorbit! Mi-a fost dor să vă împărtășesc din momentele frumoase care-mi umplu sufletul de bucurie, iar astăzi mi-am propus să vă povestesc puțin de concediul petrecut în Spania, care acum mi se pare doar o poveste.
În urmă cu aproximativ două luni am avut fericita ocazie de a vizita Barcelona pentru câteva zile, iar Park Güell este unul dintre punctele turistice care m-au fascinat. Am reușit să surprind, cu ajutorul camerei foto, jocurile de forme și culori pe care arhitectul Antoni Gaudí le-a gândit pentru Park Güell. Dacă vă întrebați unde-i clipul cu Barcelona, fără grijă, este pe drum, iar în curând își va face simțită prezența pe canalul meu de youtube. Dar până ajungem acolo, să vă zic ce mi s-a părut fascinant la acest parc și de ce merită să-l vizitați în cazul în care treceți prin Barcelona.
Foarte interesant mi s-a părut că acest parc nu a fost întocmai proiectat pentru ce este astăzi.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, un anume conte Eusebi Güell, a cumpărat o mare parcelă de teren intenționând să construiască un parc de locuințe destinate celor mai înstăriți oameni. Inspirat de planurile de urbanizare englezești, l-a ales pe cunoscutul arhitect Antoni Gaudí să se ocupe de acest proiect care s-a vrut a fi aparte. De aici și numele, „Park” din engleză, iar „Güell” asemeni numelui lui.
În 1900 au început construcțiile, iar contele s-a mutat într-o casă pe deal de unde putea observa promițătorul șantier cu cele 60 de loturi triunghiulare destinate vânzării. Primul lot a fost cumpărat de unul din prietenii contelui, iar cel de-al doilea a fost folosit la construirea unei case de prezentare care să încurajeze vânzările. Neexistând cerere, arhitectul Antoni Gaudí s-a mutat în ce-a de-a doua casă cu familia, achitând-o cu economiile strânse.
Până în anul 1914 marele teren cu vegetație atent aleasă și construcții cu forme inspirate din natură și culori vibrante, destinate recreerii, însuflețeau zona. Din păcate, alte locuințe nu au mai fost construite și lucrările au fost oprite. În anii ce au urmat, parcul a fost folosit pentru desfășurarea diverselor activități ale orașului. În anul 1918, contele Eusebi Güell a murit, iar mai târziu parcul a fost vândut Consiliului Local de către moștenitorii acestuia.
Astăzi, acesta este un parc public, cu grădini și elemente arhitectonice de o suberbitate necontestabilă, pe care-l puteți găsi în districtul Gracia al Barcelonei, Catalonia, Spania, mai exact pe dealul Carmel de la marginea orașului.
Am reușit să-l vizitez într-o zi de noiembrie, în jur de ora 17:30. Google îmi scria că era aglomerat în acel moment, dar mi s-a părut în regulă și nu m-a deranjat. Mare atenție, atunci când vă cumpărați bilet sunteți nevoiți să vă alegeți un interval orar, de 30 min, în care să intrați în parc. Sugestia mea este să nu stați la interminabilul rând de la casa de bilete și să le cumpărați online, măcar cu o zi înainte, având posibilitatea de a vă alege o oră favorabilă. În ambele cazuri, la casa de bilete sau online, nu vă puteți cumpăra bilete să intrați imediat, ci va trebui să vă alegeți o oră mai târzie din ziua respectivă sau intervalul orar dorit din următoarea zi.
În cazul meu, nu m-am interesat din timp și când am ajuns acolo am văzut câți oameni așteptau la casa de bilete. Am zis că-s mai isteață și voi cumpăra online biletele, dar am întâlnit pasul în care mi se cerea să-mi aleg intervalul orar în care să pot intra. Mai erau valabile doar câteva variante după ora 17:00, eu fiind în fața parcului de la ora 13:00. Nu a fost o problemă, pentru că în acest timp am plecat să vizităm altceva, dar am reținut că este esențial să afli mai toate detaliile înainte să te întrepți către o locație pe care intenționezi să o vizitezi.
Nu aș vrea să vă aburesc cu foarte multe cuvinte despre ce anume m-a cucerit când am vizitat parcul, de aceea am făcut fotografii, și intenționez să le las pe ele să vă transmită emoția.
(casa arhitectului Antoni Gaudí)
(vedere asupra orașului)
(casa contelui Eusebi Güell)
(machetă a parcului Güell)
Bonus! Încă două fotografii, dar nu ale mele, ci unele foarte vechi pe care le-am găsit pe Pinterest.
În prima apare parcul încă din timpul construcțiilor, iar cea de-a doua este făcută în anul 1917.
