Pierdută-n gânduri, scotoceam fără un scop prin Evernote după idei vechi notate prin documente. Am dat peste această schiță notată încă de pe vremea facultății când citeam tot felul de cărți. Pe atunci mă apucase inspirația și dorința de a scrie o carte, am abandonat ușor ideea. Am un talent înnăscut să cred că fac numai porcării și că nimic din ce făuresc nu este important. Acum lucrez la mine, la iubirea de sine. Încerc să apreciez mai mult ce sunt, ce fac și ceea ce-mi doresc să ajung. Să nu te mai aburesc, iote schița scrisă pe 10 mai 2013 :
Printre draperiile neglijent trase, razele calde pătrundeau în dormitor. Julia adora dimineţile când soarele îi mângâia corpul şi chipul. Deschise uşor pleoapele reuşind să facă diferenţa dintre vis şi realitate, toată seara se gândise la el. Peste noapte se trezise speriată, îl visase nu tocmai în ipostaze prea plăcute, avea o presimţire ciudată că i se întâmplase ceva. Se uita pierdută pe geam tot gandindu-se dacă visase sau trăise acele clipe cand soneria de la intrare o trezise din gânduri.
Se îndreptă uşor spre uşă, avea o reţinere în a răspunde persoanei ce se afla pe partea cealaltă a intrării.
- Ar fi ceva să nu te găsesc acasă tocmai acum! spuse o voce feminină care i se păruse familiară.
Fără a mai sta pe gânduri descuie uşa. Un sentiment puternic de groază o cuprinse. -Sassy, spune-mi că nu eşti singură, Connor unde este?! zise Julia încercând să nu intre în panică. Prietena ei intră şi o îmbrăţişă puternic izbucnind în plâns.
Sursă imagine: Pinterest.com