Hai trezirea!
Deschid ușor doar un ochi (să nu îmi stric somnul, nu de alta) și văd lumina slabă a primelor raze de soare, închid la loc ochiul și mă rog să nu fi auzit bine, să mai dorm puțin, puțin, puțiiiin, dar nu. ”Hai trezirea somnoroaso !”, zice el. Pfff fie, bineeeee! Mă întind cât pot în tot patul și apoi cu ochii întredeschiși mă ridic în capul oaselor. Ia stai așa, azi mergem la Veneția ! Dă-i și mișcă fundul repede în baie, apoi spoiește-te cu ce farduri găsești la mână și îmbracă-te că vaporul nu așteaptă leneșii.
La 9:15 suntem pe plajă, așteptăm și iar așteptăm vaporul împreună cu o mulțime de alți oameni. Ce se vede ? E Moby Dick ! Ușor, ușor, calmați-vă, așa se numește vaporul ce ne duce la Veneția. Până să vă mai zic una-alta vă trântesc câteva poze mai jos (apasă pe una din poze dacă vrei să o vezi la o dimensiune mai mare).
Pe rând, unul câte unul ne-am îmbarcat și ne-am așezat pe unde am apucat. M-am pus moț cocoț în față să mă pot bucura de peisaj. Tot drumul cu Moby Dick a durat o oră și jumătate, nu m-am plictisit chiar dacă doar am stat, sunt sigură că mi se putea citi în privire entuziasmul. Cum am ajuns în port ochii mei curioși cercetau împrejurimile, uitasem de oboseală, de căldură și de aglomerație.
Superb, magnific, foarte tare frate ! Vase care mai de care, micuțe sau mari, luxoase sau vai de mama lor, clădiri colorate, magazine, tarabe sau restaurante, oameni de pretutindeni, toate formau un cadru perfect. Nici bine nu am ajuns și suvenirurile de toate felurile, drăguțe, folositoare sau amuzante (precum cele două modele de șorț din pozele de mai sus) se găseau la orice pas, practic erai bombardat de ele, nu aveai cum să uiți să cumperi ceva pentru cei dragi.
După puțin căscat gura am ajuns în piața San Marco, vai Doamne ce frumusețe! Tot peisajul te făcea să te simți ca și cum ai face parte dintr-o altă epocă.
Entuziasmată de cladirile impresionante, de oamenii curioși ce mișunau în jurul meu, uitasem cât de cald poate fi și cât de important e fiecare centimetru de umbră. Ne-am oprit să ne bucurăm privirea preț de câteva minute și apoi ne-am continuat drumul pe micile străduțe ale Veneției.
Magazine pe stânga, magazine pe dreapta, magazine oriunde te uiți, de toate felurile pentru toate buzunarele. Am colindat câteva dintre ele, mi-am luat una-alta după plăcerile sufletului și susținerea buzunarului, am făcut câteva poze, iar mai apoi stomacul îmi dă alerta ”acumulator descărcat, ai nevoie de energie pentru restul drumului așa că halește ceva! ”. Ne-am oprit la terasa unui restaurant situat pe unul din malurile Canal Grande. Dacă am avut impresia că nu este loc și nici o masă disponibilă, două persoane din personalul restaurantului au venit cât ai zice ”mi-e foame” și din două mese rătăcite au format una de 4 persoane în doar câteva secunde. Da, pentru prima dată am văzut promptitudine! Am comandat pizza (doar suntem în Italia...), o cafea cu lapte și un suc de papaya (noroc că am un super stomac și nu am probleme cu mâncatul dezorganizat). Un prânz gustos și o priveliște superbă, ce îmi mai puteam dorii?
Ne-am mai plimbat pe micile străduțe aglomerate, am mai făcut câteva cumpărături și câteva poze înainte să ne îndreptăm spre vaporul care ne aștepta în port pentru a ne duce în același loc de unde ne-a luat.
Am încercat să vă fac un mic rezumat și să cuprind în mare parte evenimentele petrecute în Veneția. Mi-a plăcut, m-aș mai întoarce oricând, dar mai sunt atâtea locuri pe această planetă de vizitat.
Vă pup și vă îmbrățișez cu drag!
